Marin Sorescu: Mostenirea poetului si dramaturgului
Marin Sorescu este unul dintre cei mai apreciati si cunoscuti scriitori ai Romaniei, fiind recunoscut datorita operei sale poetice, dramaturgice si eseistice. Viata si cariera sa au fost marcate de multe realizari, premii si recunoasteri in tara si strainatate.
Nascut pe 19 februarie 1936 in satul Bulzesti, judetul Dolj, Marin Sorescu s-a mutat in orasul Craiova in tinerete. Aici si-a petrecut anii adolescentei si a urmat studii clasice, dobandind un interes pentru literatura si teatru.
Dupa absolvirea Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti in 1958, a devenit redactor la reviste de profil cultural, iar ulterior a trecut si pe la Radiodifuziune, Teatrul National si Uniunea Scriitorilor.
Cariera
Cariera sa literara a inceput cu volumele de versuri, remarcandu-se prin stilul sau inovator, caracteristic grupului sau generational – scriitorii nenaturalisti. A tradus in acelasi timp opere ale unor autori consacrati, cum ar fi Shakespeare, Moliere, Brecht, Beckett, deschizand portile intelegerii acestora pentru publicul roman.
Din 1965 a intrat in domeniul dramaturgiei cu piesa „Vizitatorul”, a carei premiera a avut loc la [Teatrul National Craiova](http://www.tncms.ro/index.php?q=ro. In anii urmatori, a continuat sa scrie piese de teatru si scenarii pentru film, lasand in urma o bogata opera dramatica.
Marin Sorescu a murit pe data de 8 decembrie 1996 in Bucuresti, dar mostenirea sa artistica continua sa fie apreciata de public si critici.
Relatii si familie
Marin Sorescu s-a casatorit cu Valentina Soroceanu, o pianista si compozitoare talentata cu care a avut doi copii, Oana si Alexandru. Familia sa a jucat un rol important in viata sa, oferindu-i pe langa stabilitate, inspiratie pentru multe dintre operele sale.
Realizari si premii
De-a lungul carierei sale, Marin Sorescu a primit o serie de distinctii si premii precum:
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru poezie in 1961 si 1974
- Premiul Academiei Romane pentru intreaga activitate in 1977
- Premiul „Herder” al Universitatii din Viena in 1991
- Premiul „Le drapeau francais” al Ministerului francez al Culturii in 1991
- Academia Romana ii acorda titlul de membru post-mortem in 2001
Filme si adaptari teatrale
Marin Sorescu a contribuit la realizarea a numeroase opere cinematografice si teatrale, adapandu-le intr-o estetica personala, imbinand umorul cu realitatea dramaturgica si reflexia filosofica. Mentionam cateva dintre cele mai reprezentative opere ale sale:
- Vizitatorul (1965)
- Setea muntelui de sare (1966)
- Antiprimavara (1969)
- Iona tinta (1973)
- Paracliserul (1974)
- Fuga (1975)
- Exorcizarile (1977)
- Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (1977, 1981)
- Dulcea ipocrizie a burgheziei (1978)
- Iarba (1980)
- Cutremur in casa noastra (1981)
- Apocalipsa dupa Marin Sorescu (1982)
- Imposibila dragoste (1984)
Mostenirea
Marin Sorescu a lasat in urma o opera complexa si bogata, ce continua sa fie studiata si apreciata de critici, profesori si elevi, iar piesele sale continua sa fie montate pe scenele teatrelor din intreaga lume.
Casa memoriala a poetului, situata in satul natal, a devenit un spatiu adresat culturii si invataturii, in care se organizeaza ateliere si expozitii cu scopul de a promova si pastra memoria autorului. Gandul si mesajul sau artistic se regasesc astazi in numeroase editii ale operelor sale, in traduceri in peste 40 de limbi si in prestigioase antologii internationale.
Prin stilul sau unic, plin de ironie si simbolism, Marin Sorescu a reusit sa ofere o viziune distincta, una universala, asupra intrebarilor deschise si framantarilor care se regasesc in sufletul uman.