O comedie usoara – Eduardo Mendoza (Spania)

Imagini ale tristetii, comicului si ironiei in romanul „O comedie usoara” de Eduardo Mendoza (Spania)

Romanul „O comedie usoara” de Eduardo Mendoza (Spania), premiat cu prestigiosul premiu Planeta inca de la lansarea sa din 1995, se concentreaza pe schimbarea rapida a personalitatii personajului principal, Gabriel O’Kelly, un cercetator american, care se intoarce acasa dupa o lunga absenta si descopera ca lucrurile s-au schimbat dramatic. Acest personaj experimenteaza tristete, comic si ironie in cautarea sa de identitate intr-o lume pe care nu o mai recunoaste.

Romanul exploreaza catorva teme principale, fiecare specifica tarii si culturii urbane ale Madridului anilor ’90. Personajul principal se confrunta cu provocarile si limitele sociale care il impiedica in cautarea sa de identitate. Romanul prezinta o imagine critica despre intarirea regimului Franco si semnele de neliniste sociala care au dus la schimbari rapide si importante in societatea spaniola.

Momentele triste

Printre momentele triste din roman se numara scenele in care Gabriel se simte dezorientat si respins de oameni si locuri care ar fi trebuit sa fie familiare pentru el. De asemenea, personajul principal intampina mai multe obstacole in urmarirea sa de a se adapta schimbarilor care au avut loc in Madrid, intalnesc un rezistent pasiv fata de orice schimbare si isi da seama ca timpul petrecut departe de casa l-a facut sa ramana oarecum in urma in ceea ce priveste deciziile despre identitatea sa. Acest lucru contribuie la sentimentele de tristete si pierdere ale personajului, chiar si in momentele comice din carte.

Comic si ironie

Aceste sentimente se anuleaza uneori in momentele comice si ironice din roman. De exemplu, Gabriel se confrunta cu situatii umoristice in timp ce incerca sa gaseasca un sens in schimbarile extreme din orasul lui. Aceasta comicul de situatie se releva prin dialoguri inteligente si diferite perspective pe care le are personajul principal asupra lumii in care se afla.

Ironia este prezenta in intreaga carte prin ce presupune ca privirea vasta a lui Gabriel asupra schimbarilor care au avut loc in orasul sau. Acesta burlesqueaza foarte bine conditia umana si schimbarile aduse de timp chiar si in cazul personajului sau, care pare incapabil sa se adapteze la noile realitati.

Autoritatea si limitele sociale

Autoritatea si limitele sociale sunt elemente foarte importante in cartea lui Mendoza. Pe masura ce Gabriel se adapta superstructurilor politicii, acesta devine constient de limitarile pe care le impune vietii lui sociale si politice. Gabriel isi da seama ca aventura lui ii va fi blocata de autoritatea si nu are cum sa contracareze impotrivit exactitatii apartinand regimului si limitarile unui guvern ce reprezinta increderea traditionala a unui sistem bazat pe restrictii.

Afirmarea personalitatii

Pe masura ce Gabriel continua sa se confrunte cu mutatiile intense pe care le prezinta lumea din interiorul Romanului sau, incearca sa-si exprime si sa isi afirme personalitatea. Personajul principal incearca sa gaseasca o identitate individuala, sau mai bine spus, sa-si schimbe perspectiva asupra propriei identitati in aceasta lume in continua schimbare, oras si tara conducand o pofta de schimbare si modernizare.

Finalul romanului dezvaluie maturizarea lui Gabriel in cadrul comunitatii in care traieste, ii permite sa se regaseasca cu adevarat si sa-si valideze identitatea proprie. Odata ce accepta schimbarile, Gabrriel devine mai increzator in capacitatea sa de a se adapta catre noile informatii si mai increzator in sine.

Conectarea protagonistului prin imagini ale tristetii, comicului si ironiei

Prin tristetea schimbarilor prin care trece Gabriel O’Kelly, precum si prin comicul si ironia care insotesc schimbarea, melancolia incearca sa se impuna ca sentiment dominant, in mod sigur, din pacate. Insa, felul sau unic de a experimenta lumea il leaga pe protagonist de personajele sale, desfatandu-i de aceasta tristete si oferindu-i sansa de a-si adapta imaginatia si de a experimenta lumea in care a ajuns.

Motivul principal pentru asimilarea lui Gabriel in noul mediu este cautarea identitatii sale interne si externe, lipsa de constientizare si inca un sentiment puternic de tristete care preia, printre alte lucruri, limitele sociale si autoritatea asupra tarii sale, acestea sunt sentimente care tranziteaza intregul roman. Aceste momente ofera omagiu unei lumi situat inainte de schimbarile si instantanee memorabile la adresa schimbarilor ce urmeaza. Aceasta schimbare ii permite lui Gabriel sa se regaseasca cu adevarat si sa-si valideze identitatea.

Eduardo Mendoza, printr-un stil amuzant, recunoaste realitatii complicata a unei societati care incearca sa se adapteze schimbarii, prin tristete unei lumi care se simte nepasata si prinsa intre trecut si prezent. Si totusi, el reuseste sa intoarca aceasta situatie in ceva pozitiv, ce pace plina odata ce protagonistul isi reuseste sa isi gaseasca placerea si afilierea intre schimbarile lor.

Eduardo Mendoza prezinta o imagine realista a culturii urbane spaniole in aceasta comedia usoara, o lume in continuua schimbare, care isi extrage si drama si umorul. Acest roman urmeaza sa ramana un clasic inca de la premiera sa din 1995.

Referinte

Kirsch, Annalisa. „The Effects of Time Passing in Eduardo Mendoza’s ‘Una Comedia Ligera.’” Romanian Journal of Comparative Literature, vol. 54, no. 2, 15 Sept. 2020, pp. 17–31.